Cetăţean de onoare

Într-un orășel de pe coasta de vest a Spaniei, locuitorii acestuia se pregătesc sa meargă în piață centrală pentru a asista la ceremonia unde unul dintre cetățeni urmează sa primească titlul de cetățean de onoare alături de cheia simbolica a orașului. Acest om a plecat din acel oraș la vârsta de 19 de ani. A călătorit prin toată lumea luptând să-și îndeplinească toate visurile, iar omul acesta, spre surprinderea tuturor, a reușit după zeci de ani de munca să o și facă. Primarul orașului, vizibil emoționat, îl invita pe scenă și îl roagă pe acesta să spună câteva cuvinte, iar omul nostru urca sfios și cu capul plecat în fața mulțimii de oameni strânși pentru a asista la ceremonie. Se așează în fața microfonului, își ridica privirea și zărește în primele rânduri câteva persoane pe care le cunoștea din copilărie. Vecinii, foștii colegi de școală și foștii prieteni se pare ca au venit sa asiste și ei la eveniment. Omului nostru i se umezisera ochii și cu vocea ușor tremurândă spune: 

- Am plecat din acest oraș când aveam doar 19 de ani, iar motivul pentru care am făcut asta a fost că eram înconjurat de oameni care-și băteau joc de mine. Oameni care spuneau despre mine ca sunt prea visător și care niciodată nu au crezut în mine. Oameni pe care acum ii vad în mulțimea din fața mea astăzi. Acum pentru mine chiar nu mai are nici o importanță faptul ca ei sunt aici astăzi, pentru ca atunci când chiar aveam nevoie de prezenta și suportul lor, nu au fost, ba din contra, au ras de mine cu fiecare ocazie. Au ras de faptul ca nu aveam bani de pâine, dar acum dragilor, mănânc în cele mai scumpe restaurante ale lumii. Au ras de faptul ca locuiam într-un apartament mic alături de părinții și frații mei, dar acum am peste 20 de reședințe și o insula întreaga doar a mea. Au ras de faptul ca umblam cu hainele rupte pentru ca nu-mi permiteam să-mi cumpăr altele noi, dar acum mă îmbracă cei mai renumiți creatori de moda din lume. Au ras de faptul ca umblam desculț, acum însă toate încălțările mele sunt făcute special pentru mine la comandă. Râdeau de bicicleta mea ruginita, dar acum am peste 30 de mașini și un avion privat. Nu am spus toate astea sa ma dau mare, oricum toți știți deja lucrurile astea despre mine, am spus asta astăzi aici pentru că vreau să vă dau o lecție importanta despre viață. În fața voastră astăzi, sunt tot eu, în spatele costumului e tot acel băiat visător cu haine rupte. Diferența este ca acum, nu mai râde nimeni de mine, ci primesc titlul de cetățean de onoare. Îmi pare rău să vă spun asta, însă oricât de visător am fost și sunt în continuare, niciodată nu am visat sa primesc acest titlu, tocmai de asta, nici nu îl voi accepta. Va mulțumesc ca ați venit astăzi aici, sper sa înțelegeți ceea ce am vrut sa vă spun, și să nu mai judecați oamenii. Banii dragi mei, se pare că nu pe mine m-au schimbat, ci pe voi!


Conversaţie de toamnă cu o frunză


Poate mulţi veţi spune de mine că-s nebun sau că am fost beat când am scris articolul acesta, dar in seara asta, mergând pe strada către casă am întâlnit o frunză mai specială. Mă privea insistent dintr-un covor format din surorile şi fraţii ei, într-un fel anume, de parcă ar fi vrut să-mi vorbească. M-am dus către ea şi-am ridicat-o, apoi mi-am aţintit privirea către ea şi am simţit-o cum îmi pătrunde-n minte. M-a întrebat cum sunt, de ce merg pe drum cu capul plecat, şi ce povară mă apasă pe umeri nelăsându-mă parcă să-mi ridic privirea. I-am spus că nu sunt tocmai fericit şi că persoana pe care o iubesc nu e lângă mine, că mi-aş dori din tot sufletul să o am acum alături şi să mă fi văzut şi ea cum o ţineam de mână seara, pe străduţa aceea prost luminată. Frunza a înţeles şi mi-a spus că viaţa e frumoasă, şi că nu merită să păşim cu privirea-n pământ indiferent de greutăţile pe care le ducem în spate. Avem o singură viaţă şi trebuie să ne bucurăm de ea. Problemele sunt trecătoare, iar ca să-mi demonstreze asta, m-a întrebat:

- Care erau problemele tale în aceeaşi zi, dar cu un an în urmă. 
- Nu mai ştiu exact ce gândeam acum un an.
- Păi ce, acum un an nu aveai probleme?
- Normal că aveam, dar le-am rezolvat cu timpul.
- Păi vezi, înţelegi acum de ce problemele sunt trecătoare?
Am zâmbit şi i-am mulţumit pentru lecţia asta, apoi mi-a spus:
- Eu mă nasc primăvara, iar pentru o vară întreagă mă bucur de vântul cald şi privesc oamenii cum trec pe sub mine. Mă uit la ei, dar ei nu se uită niciodată către mine, pentru că privirea lor e mereu în jos. Toamna cad şi eu din copacul care mi-a fost casă, iar oamenii pe care i-am privit o vară întreagă de sus, acum mă văd, dar cu toate astea, calcă peste mine. Atunci mi-am dat seama că de fapt, cu toate că se uită în jos spre mine, nu mă văd, pentru că ei privesc în gol. Toată vara am crezut că ei se uită în pământ pentru că acolo sunt florile, iar ele sunt mult mai frumoase decât mine, dar nu era aşa... pentru că vedeam că uneori le calcă şi pe ele. Cu toate că frigul mă usucă, iar tălpile oamenilor mă sfărâmă în fiecare an, primăvara renasc, iar vara următoare privesc oamenii cu aceeaşi blândeţe oferindu-le tot ce am eu mai de preţ, oxigenul. Acel oxigen fără de care ei n-ar putea să supravieţuiască. Toamna asta te-am întâlnit pe tine, iar tu ai fost singurul om de până acum care m-a putut observa şi vorbi cu mine, aşa că te rog transmite tu mesajul ăsta semenilor tăi. Spunele că o frunză pe patul de moarte le-a spus: Zâmbiţi, oameni! Probleme sunt trecătoare, iar viaţa e minunată!   




Scrisoare - fragment din Gânduri la miezul nopţii 12 P.M. - volumul 2

"Ai simţit vreodată cum sufletul tău începe să vibreze doar de la o simplă privire? Cum clipele lângă cineva trec parcă prea repede cu toate că tu ai vrea ca timpul să se oprească? Eu da, atunci când te-am văzut pentru prima dată. N-ai avut cum să treci neobservată, sufletul meu avea nevoie iubire, iar al tău a simţit asta imediat. Am vorbit neştiind că mai există lume, uitasem de tot. Glume, destăinuri şi mici atingeri au făcut ca intr-un final buzele noastre să se simtă şi ele, iar apoi a urmat ceea ce eu numesc iubire. Da, de la un simplu sărut, atunci am simţit că te iubesc prima dată, atunci am simţit că n-am să te mai pot uita oriunde mă vor duce paşii. Cei aproape doi ani petrecuţi cu tine m-au făcut să cred în iubire mai mult decât în orice altceva, şi chiar dacă de un an şi puţin noi nu ne-am mai vorbit, se pare că eu încă simt toate astea. Nu ştiu ce mai simţi tu acum, dar vreau să cred că simţi la fel ca mine. Ştiu că ai pe cineva, la fel şi eu, dar asta nu schimbă cu nimic situaţia. Mă bucur că te-am văzut iar, deşi mi-aş fi dorit să nu se fi întâmplat totul aşa. Mi-aş fi dorit să ne avem la fel cum ne-am avut, şi să ne amintim de trecut împreună. Eşti frumoasă, mereu vei rămâne astfel pentru mine. Sper că eşti fericită cu toate că felul în care te-am văzut azi nu-mi dăduse tocmai asta de înţeles. Mergeai spre maşină privindu-ţi singură paşii, îmbrăcată într-o bluză pe care îmi amintesc perfect cum ţi-o dădeam jos pe vremea când eu eram cel care te iubeşte. Apoi când ai ridicat capul ţi-am văzut ochii trişti, chiar şi aşa în ciuda distanţei dintre noi. Sper să te mai văd, dar sper să te văd mai fericită. Cu toate că m-a bucurat enorm să-ţi văd din nou privirea, mi-aş fi dorit să-ţi văd şi zâmbetul. Ai grijă de tine, te iubesc!
Al tău pentru totdeauna, Dani!"

Am scris asta pe o foaie de hârtie în seara zilei când o văzusem, cu ochii în lacrimi, apoi i-am dat foc. Cu toate că ştiam că nu se va întâmpla, speram ca sentimentele mele să ardă la fel cum ardeau şi rândurile de mai sus. Să se transforme în cenuşă neagră şi fum.  

A mai trecut un an


   A mai trecut un an. Unul în care am râs și am fost fericit. Unul în care am plâns, am suferit, am scris și-am plâns din nou. A fost un an al extremelor pentru mine. A fost anul care m-a schimbat mai mult decât mă schimbasem în toți anii trecuți. A fost anul în care nopțile au devenit zile iar zilele nopți din cauza gândurilor, dar mă bucur. Am realizat enorm de multe lucruri anul acesta. Am realizat că oamenii pot avea mai multe fețe, am realizat că până și eu aveam mai multe fețe uneori. Am realizat că visurile pot deveni realitate dacă lupți pentru ele. Am realizat că iubirea adevărată nu moare, ci doar se așează timidă într-un colț de suflet și rămâne acolo. Am realizat că pot sa fiu mai bun decât credeam și-am învățat să am mai multă încredere în mine. 
   A fost un an complicat, și poate că o perioadă prea lungă din el a fost pentru mine tristă, dar a fost un an bun. 



 Fie ca în noul an să vă regăsiți, să fiți împliniți, să aveți parte de multă iubire, și să nu uitați că nimic nu e mai importat decât aceasta! 

Ca-n zbor a mai trecut un an, 
Purtat de-a timpului aripă, 
Dar anul n-a trecut în van, 
Dac-ai zâmbit măcar o clipă! 

 Gânduri frumoase in 2018 dragilor!
LA MULȚI ANI!

Dorinţe de Crăciun

A venit din nou Crăciunul, doar că anul acesta nu-mi mai doresc ca-n copilărie jucării sau ca-n alţi ani lucruri materiale. Anul acesta îmi doresc persoane. Îmi doresc părinţii, rudele şi prietenii aproape. Îmi mai doresc ceva, să împodobesc bradul alături de persoana iubită... îmi doresc fericire de Crăciun.

Scrisoare către Moş Crăciun 

Dragă Moş Crăciun, dacă citeşti această scrisoare, te rog să-mi aduci înapoi zâmbetul pe care l-am pierdut vara asta când a plecat ea. Ştiu că tu nu mi-o poţi aduce înapoi, dar dă-mi şi mai multe vise cu ea. Dă-mi nopţi calde-n care visele să mă facă să o simt mai aproape. Nu-mi doresc decât căldura şi pace Crăciunul acesta, Moşule. Nu aş vrea cadouri, poate doar unul... pe ea! 




Poate n-am fost chiar cuminte, poate nu mai sunt un copilaş, dar Moşule, te rog să treci totuşi pe la mine. Nu ştiu de ce, dar parcă niciodată nu mi-am dorit să-ţi cer ceva mai tare decât îmi doresc să o fac acum, de anul acesta. 

Ştiu că de Crăciun se întâmplă minuni şi mai vreau ceva de la tine Moşule, sănătate pentru părinţii mei. Ajută-i să treacă mai bine de iarnă, dă-le ceva care să le mai aline din dorul de mine. Acum am crescut şi nu ne mai vedem atât de des. 




Nu mai vreau cadouri scumpe şi jucării Moşule, vreau tot ceea ce nu se poate cumpăra: iubire, sănătate şi fericire. 

Te rog Moşule, mai mult decât oricând, să nu uiţi să treci pe la mine!

Trăim într-o lume-n care Crăciunul ne aduce mai aproape de persoanele dragi şi ne face să fim mai buni. Perioada asta ne scoate la suprafaţă bunătatea şi iubirea din suflete, ne determină să ne apreciem mai mult apropiaţii şi să dăruim.

Nu credeţi că ar trebui să fie Crăciun în fiecare zi?